Category: Gânduri futuriste

Povestea unei bucăţi de plăcintă

Jurnal din viitor XII Zguduiala puternică şi zgomotul sec produs de frecarea unor obiecte de fier au reuşi s-o trezească din somnolenţă. Ameţeala produsă de aburii fierbinţi eliberaţi de fiecare bulă de aer Îi dădea o stare de beatitudine. Cu toate acestea, ar fi vrut să fie lucidă – să ştie cine şi unde este.…

Read More

Femeia nu e o jucărie de Crăciun!

Jurnal din viitor X După mai bine de 20 de ani de „bine şi de rău” mi se reproşează că am Îmbătrânit. De azi a hotărât să nu mai fie fericit alături de mine. Viaţa e crudă – azi săruţi un ten ce radiază, iar mâine valuri de riduri brăzdează fruntea şi cearcăne negre se…

Read More

O poveste tristă

Jurnal din viitor VIII Dragă Geo, Nici nu ştiu de unde să Încep… Probabil că acum, la capăt de drum, trebuie să fiu sinceră cu tine. Ştiu că au fost momente În care nu ţi-am arătat cât de mult ţineam la tine, Însă credeam că aşa nu mă vei considera proprietatea ta. Ştiu că de…

Read More

De la o cârpă de bucătărie la una de şters pe jos

Jurnal din viitor VII (povestioara imaginară)

În urmă cu ceva vreme am fost ridicată de pe raftul din supermarket şi pusă Într-un coş de cumpărături alături de multe alte mărunţişuri. Nu ştiu exact cum să definesc starea care mă cuprinsese atunci. Era un sentiment de bucurie amestecat cu stropi de teamă şi neÎncredere. Pe de o parte eram bucuroasă pentru că părăseam acel loc aglomerat, dar rece, iar pe de cealaltă parte era frica de necunoscut şi teama de a nu-mi putea face treaba corect.

Odată cu trecerea timpului am constatat că viaţa mea de cârpă de bucătărie se derula Într-un ritm normal. Stăteam la loc de cinste, agăţată de cuiul de deasupra chiuvetei. Eram folosită numai la lucruri delicate, până Într-o bună zi În care o mână plină de grăsime s-a şters nemilos pe ţesătura mea imaculată. De atunci zilele au devenit din ce În ce mai… jegoase. Zilnic degete pline de sos tomat de peşte, grăsime de la cartofii prăjiţi sau muştar se ştergeau pe mine.

După scurt timp am ajuns să şterg resturile de pe masa, iar “casa” mea s-a mutat Într-un colţ, pe jos, alături de sticle cu ulei, oţei şi cutii cu detergent şi sare. În acel moment am simţit cum frica Începe să mă cuprindă. Niciodată nu mi-am imaginat că aş putea ajunge o simplă cârpă de şters pe jos. Zilnic priveam nostalgică agăţătoarea goală de deasupra chiuvetei. Îmi vroiam atât de mult locul de cinste Înapoi, Însă ceea ce am făcut a fost doar să mă resemnez.

Într-o zi fosta mea “casă” a fost ocupată de o altă cârpă de bucătărie. Ochii mei priveau revoltaţi la frumuseţea ei. Acela era locul meu şi nu era deloc corect ca cineva să mi-l fure. Am Început să mă Întreb dacă nu cumva eu eram cea vinovată pentru că nu-mi făceam treaba aşa cum trebuie. Mii de Întrebări fără răspuns s-au derulat În capul meu. Mă simţeam jignită şi singură…

…

Read More

Oare de ce?

Jurnal din viitor V

De ce nu suntem noi, ci doar eu şi tu?

M-am plictisit! M-am plictisit de relaţia noastră! Fiecare zi e identică cu cea de ieri, nimic În plus sau În minus. E ca şi cum ani de-a rândul m-am hrănit numai cu pâine goală. Îmi spui că mă iubeşti, Însă gramofonul tău e prăfuit şi stricat, şi asta se vede.

Dau drumul la robinet. Jetul de apă rece se Îngrămădeşte să umple gaura de scurgere. Mă aşez pe marginea căzii şi privesc cum apa se sparge În bulbuci În propria băltoacă. Sunetul grav scos de cascada În miniatură e hipnotizant. Închid ochii şi Încerc să mă relaxez. Frânturi de gânduri Îmi traversează mintea, iar cercuri colorate În portocaliu şi albastru se rostogolesc În fundul ochiului.

Închid apa, Îmi dau capotul jos şi mă scufund În mica mare. O picătură de apă fierbinte se prelinge de pe robinet Între degetele mele de la picioare. Simt o uşoară senzaţie de usturime. Fiorul reuşeşte să mă reţină pentru câteva secunde În realitate. Picături mici de apă se rostogolesc agale pe faianţă, iar deasupra căzii, sub furia căldurii, tavanul alb se inundă de broboane.

…

Read More

Jurnal din viitor III

El: Å¢i-am spus că relaţia asta nu are nici un viitor! Pur şi simplu nu mai am timp şi pentru tine!

Ea: Ba ai, dar nu vrei să-ţi faci! Toată ziua te ocupi cu zeci de nimicuri!

EL: Pentru mine aceste nimicuri Înseamnă mult!

Ea: Pentru mine nu!

El: Şi ce vrei să fac?

Ea: Nimic. O să fac eu! Plec!

Viaţa s-a complicat. Serviciul ne solicită din ce În ce mai mult. Plecăm dimineaţă la ora 7.10 şi venim acasă la ora 11.20. Facem un duş şi ne târâm frânţi de oboseală În pat. Week-endul este rezervat proiectelor amânate de-a lungul săptămânii.

Doi străini sub acelaşi acoperiş.
Un sunet ţipător mă trezeşte brusc din amorţeală. Instinctual Întind mâna după telefon. La celălalt fir o voce seacă Îmi reaminteşte că am decalat deja de două ori data de predare a proiectului. Îmi spun În gând „La dracu, am venit acasă la ora douăsprezece şi jumătate!”. Îl asigur că Îl voi trimite pe mail În maxim 2 ore şi Închid convorbirea. Deşi sunt ameţită reuşesc să ghicesc unde sunt limbile ceasului. E 11.47. Ah, azi este duminică şi vroiam să mai lenevesc În pat vreo două ore.

Îmi fac o cafea tare iau laptopul În braţe şi mă apuc de proiect. Încerc să-mi reamintesc ce făceam acum un an de zile, acum doi ani, 3… În copilărie. Brusc revin În prezent… Patul e gol. Ah, nu l-am mai văzut de o săptămână. Pun mâna pe telefon şi-l sun. De abia din a treia Încercare reuşesc să-l prind la telefon. „Bună”, „Nu pot vorbi acum” şi convorbirea se Închide brusc.…

Read More

Jurnal din viitor II

Inteligenţa şi indiferenţa au ucis cu bestialitate tot ce era mai frumos În viaţa noastră

După un somn profund m-am trezit cu o durere ascuţită În creştetul capului şi cu o anxietate apăsătoare. Sunt confuz. Aş vrea să ştiu dacă este zi sau noapte, dacă plouă sau ninge, dacă este toamnă sau vară. Aş vrea ca vântul să-mi mângâie obrajii, ploaia să mă plesnească puternic peste frunte, iar valurile reci să mi se piardă printre degete. Vise …

Era cârtiţei
Au trecut aproape 10 de ani de când Pământul ne-a alungat de pe suprafaţa lui şi ne-a Îngropat În el. De ani buni zilele şi nopţile sunt sinonimice. Deasupra totul este un amalgam de cenuşă, nisip şi gaze Înţepătoare.

În naivitatea noastră am crezut că Pământul ne va suporta orice supliciu şi capriciu. Şi nu a fost aşa. Natura s-a Întors Împotriva noastră mai fioroasă şi mai violentă ca niciodată. A preferat să se autodistrugă decât să mai aştepte o moarte lentă provocată de o mână omenească.

Nu am ştiut să preţuim…
…

Read More