Faţa nevăzută a disperării

  Copila e bolnavă. Are În jur de 5-6 ani. Stă Într-un cărucior pentru copii de unde picioruşele Îi atârnă ca moarte spre podeaua metroului. Printre pleoapele Întredeschise, ochii micuţei Încearcă să găsească un punct de sprijin, iar părul păcuriu şi buclat se lipeşte de aşternutul năclăios. Obrazul translucid ascunde dâre de salivă uscată, iar

Am greţuri

Poate că de la cafea sau de la mâncare, poate de la frig sau de la umezeală, poate de la mirosul de vanilie sau de la ceaiul de lămâie, poate de la… revin… Am poftă de iaurt acru. Vreau la munte sau la mare, Încă nu mă pot hotărÎ. Pentru mine azi e o altă

Azi am plâns…

Am plâns pentru că avem bătrâni cerşetori care trăiesc În suflet cu o dramă, iar noi mergem În cluburi şi cheltuim milioane În câteva ore… Azi am plâns pentru că viitorul ţării moare de foame, iar noi schimbăm borduri… Azi am plâns pentru că avem bolnavi pe care nu-i tratăm din lipsa banilor, iar noi

Mi-aş dori tare mult să…

mă afund În pat şi să mă ascund sub o pătură moale. Doar două degete să părăsească aşternutul şi să se aşeze pe butoanele telecomenzii. La televizor să ruleze un film siropos la al cărui final să plâng, atunci când Îndrăgostiţii Îşi cer iertare şi se Îmbrăţişează. Pe noptieră să zacă un pliculeţ de ceai

La mulţi ani ( Pisi )

Azi se Împlineşte un an de la primul meu post publicat pe acest blog şi totodată am ajuns şi la cea de-a 200-a Însemnare. Deşi am scris cu plăcere despre fericire, frustrări, dezamăgiri, durere, vise şi gânduri, toate au reprezentat pentru mine doar cuvinte adăugate pe un şirag. Iar dacă Într-o zi această salbă mirobolantă

De ce?

Tot ceea ce rămâne În urma acestui video este duhoarea emanată de o ţigară uitată câteva zile În scrumieră. Video: Evenimentul Zilei (ca să citiţi şi aşa-zisa presă tradiţională) *Post scris de o viitoare nefumătoare :D (sper)

Să ne răcim sufletele

Într-o lume bolnavă, În sensul propriu al cuvântului, plină de criminali şi accidente de tot felul e bine ca sufletul să fie băgat Într-o cutie te conserve. Va fi mai bine atinci când nu ne vom mai ataşa de nimeni, nici măcar de noi Înşine. *Oare cum mă voi simţi când, mamă fiind, voi descoperi