Proşti, dar buni

Mâinile ei s-au scorojit de la atâta detergent de spălat vase şi mobilă, părul lui miroase a ceapă prăjită şi a carne fiartă, hainele lui sunt pătate de var şi vopsea, unghiile ei sunt precum cireşele verzi mâncate deja de viermi… În doar două cuvinte – muncile de jos.

Cei mai mulţi dintre noi privesc aceste slujbe de undeva de sus, de foarte sus. Poate că de cele mai multe ori suntem Îndreptăţiţi să-i tratăm astfel, având În vedere atitudinea lor mult diferită faţă de a noastră – elevaţii. Dar oare te-ai gândit că fără această categorie de oameni tu n-ai avea o casă zugrăvită, căldură În calorifer şi mâncare de la fast food?

Nu putem Înţelegem cum un om refuză să aibă o viaţă mai bună, o slujbă respectată şi mai bine plătită.

În clasa a cincea, În prima oră de curs, diriginta ne-a zis pe un ton sec că România are nevoie şi de gunoieri nu numai de directori şi a subliniat că depinde doar de noi. A avut dreptate… doar parţial.

Ca să vrei ceva mai mult de la viaţă ai nevoie de..
…

Read More

Bătaia-i ruptă din rai!?

Violenţa asupra femeilor, o problemă de mentalitate!?

„Bătaia-i ruptă din rai!” Eu am preferat să ard raiul.

„Intri În casă. Arunci cu nonşalanţă cheile pe dulap. Aprinzi luminile dai drumul la TV şi te apuci să scormoneşti prin frigider. Mănânci liniştit, iar vasele murdare le arunci În chiuvetă. Te tolăneşti pe fotoliul din faţa TV-ului cu telecomanda În mână şi cauţi ceva care să-ţi capteze atenţia. Auzi un zgomot ciudat şi te reÎntorci la canalul anterior. Nu, nu s-a auzit aici. Te ridici şi te duci În bucătărie crezând că paharul din chiuvetă s-a răsturnat peste vasele nespălate. Nu, nici el nu este. E chiar aşa cum l-ai lăsat. Un nou zgomot. Te reÎntorci În faţa televizorului iei telecomanda şi-l dai pe mute. „Ciuleşti” urechile. Vecinii de sus iar se ceartă. Auzi cum sticlele se sparg de gresie. Urlete şi mobilă care scârţâie pe parchet. Pui mâna pe telefon şi Îţi spui că de data ţi-a ajuns. Formezi la 112… Pui receptorul jos Înainte ca apelul să se fi iniţiat. Îţi reaminteşti că scandalul de sus nu e problema ta. Te arunci În pat şi dai televizorul mai tare, mai tare. Cu toate astea, scandalul de sus se aude În continuare, poate că e doar În mintea ta. Dai drumul la calculator şi deschizi winamp-ul. Selectezi muzica favorită şi Îţi pui căştile. Deschizi câteva site-uri şi te apuci să citeşti. După jumătate de oră luminiţele ce se reflectă În geam Îţi captează atenţia. Te ridici din faţa calculatorului şi te uiţi pe geam. În faţa blocului sunt parcate o maşină a poliţiei şi o salvare. Pe scară se aud foşnete şi şuşoteli. Cu paşi hotărâţi te duci către uşa apartamentului. Îţi propteşti palmele pe lemnul rece şi priveşti pe vizor. Aglomeraţie la etajul superior. Îţi iei inima-n dinţi Învârţi cheia din uşă şi ieşi. Dai nas În nas cu vecina de vizavi care te pune rapid la curent: „Bărbat-su o omorât-o cu bătaia.” Un gusta amar ţi se prelinge pe gât. Te ia ameţeala şi Îţi vine să vomiţi. Deschizi uşa apartamentului În grabă şi o trânteşti după tine. Te sprijini de lemnul rece iar picioarele ţi se Înmoaie şi aluneci uşor până pe gresia din hol…telefonul… De ce ai Închis Înainte să vorbeşti. Te simţi vinovat. Puteai salva o viaţă şi n-ai făcut-o!”

 Statisticile oficiale prezintă o Românie În care violenţa asupra femeilor este „la ea acasă”, iar această casă, din păcate, se măreşte. Mai grav e că statisticile neoficiale arată o Românie plină de bărbaţi pentru care femeia trebuie bătută preventiv… Da, statistici neoficiale pentru că…
…

Read More

Dobitocia se clădeşte În familie

„7.20. Intri În clasă. Ora de curs a Început În urmă cu 20 de minute. Spui << Neaţa >> şi te Îndrepţi calm spre fundul clasei. Arunci rucsacul pe bancă şi te Întorci cu paşi hotărâţi către catedră. Cu un ton nervos Îi ceri „dobitocului de profesor” să-ţi motiveze absenţa. Te iei În „gură cu el” pentru că refuză să deschidă catalogul şi pentru că Încearcă să-ţi explice că ora de curs Începe la 7.00 nu la 7.20. Îl Înjuri ţi-l ameninţi că-l dai cu capul de tablă. Într-un final problema ta se rezolvă, iar absenţa se Încercuieşte. Te reÎntorci În bancă scoţi telefonul mobil bagi căştile În urechi şi dai drumul la radio. După câteva minute profesorul vine la tine şi te roagă frumos să scoţi căştile. Te ridici brusc. Îl Împingi şi-l Înjuri de toate neamurile, după care părăseşti sala În grabă.”

„6.50. Intri În clasă. Îţi scoţi caietul, cartea şi pixul. Pălăvrăgeşti un pic cu colegii de clasă. La 7.00 te aşezi În bancă şi aştepţi În linişte profesorul. Se face 7.10 şi el nu mai vine. La 7.30 cineva Încearcă să deschidă uşa. Profu’. Vrea să zică << Bună dimineaţa >> dar nu-i iese. Se clatină pe picioare şi ai impresia că Într-un moment se va prăbuşi. Într-un final ajunge la catedră. Nici azi nu a luat catalogul din cancelarie. E mort de beat. Te Întrebi cum dracu a ajuns În halul acesta aşa de dimineaţă. Ora de matematică a rămas În coadă de peşte… Închizi cartea şi te pregăteşti pentru următoarea oră.”

Oare aşa arată şcoala românească? Îmi place să cred că nu, dar pe internet sunt filmuleţe care arată cum dascălii sunt umiliţi de elevi şi pun pariu că nu sunt regizate!

Astăzi profesorii nu mai sunt priviţi cu respect şi nici nu mai reprezintă un model pentru tinerii Învăţăcei….

Ca o paralelă, dacă eu m-aş duce Într-o zi la serviciu şi l-aş Împinge şi Înjura pe şeful meu, În secunda imediat următoare directorul instituţiei În care lucrez mi-ar desface contractul de muncă, la fel s-ar Întâmpla şi În cazul În care m-aş duce beată.

„Prof-ule, dute-n p*** mea!”
Violenţa din şcoală Începe cu…
…

Read More