Progresăm şi uităm să fim fericiţi…

„Progresăm şi uităm să fim fericiţi…
Îngropăm bucurii Într-o mare de biţi (…)

Viaţa este viteză..
nu mai poţi să te-opreşti! (…)

Cineva să oprească invazia de biti!
Cineva să ne facă din nou fericiţi…” (Vama Veche- Fericire)

De multe ori m-am Întrebat cum ar fi arăta viaţa noastră fără internet. Cu siguranţă nu aş fi stat acum pe jos sprijinită de un calorifer fierbinte ca să scriu despre cât de „fericită” sunt…

*Poate că… aş fi stat tolănită În pat cu ochii Închişi şi aş fi savurat fiecare secundă ce trece agale pe lângă mine.

*Poate că… aş fi simţit mirosul de tuş abia imprimat pe paginile albe ale unei cărţi…

*Poate că… aş fi hoinărit pe străzile din jurul blocului În căutarea unei grămezi de frunze pe care să o spulber cu bombeul…

*Poate că... stiloul şi agenda ar fi fost cele mai bune prietene ale mele

*Poate că… aş fi ştiut să gust fiecare rază de soare, fiecare frunză În vânt şi fiecare clipă leneşă…

„Fericire-i când iarba apare
fericirea e ca raza de soare,
intra În cort şi Îţi mângâie faţa
aerul sărat…”

„Fericire e când Îţi-aminteşti
cât de fericit eşti când iubeşti
fericire e când dormi tu la ea
chiar pe canapea…”

Poate că… nici tu nu erai aici

Poate că… ne mulţumeam cu mai puţin

Poate că… ziua era mai lungă

Poate că… eram mai odihniţi, mai veseli şi mai fericiţi!

…doar poate…