Å¢ipă, păpuşică, ţipă!

Ne complăcem În ideea că viaţa e mozolită de rahat, că suntem lâncezi şi trişti. Numeroasele reţete ale fericirii expuse detaliat În revistele specializate ţi se Întipăresc În minte ca un cântec fredonat de un trio de blonde fără voce.

Visezi la un partener desăvârşit cu o moralitate ireproşabilă, la un job ideal cu un şef extraordinar, la o casă perfectă cu geamuri splendide, la prieteni desăvârşiţi cu copii perfecţi…

M-am săturat de şabloane, reverenţe, născoceli şi false regrete. Introducerea unui şablon În viaţa mea nu o să mă facă mai atentă, ordonată În gânduri, mai puţin critică, mai temperată şi evident nu mă va face mai fericită. Clişeul – un trandafir pentru Împăcare – mă scârbeşte. Idealii trandafiri de culoare roşie sunt pentru imperfectele care poartă tocuri, iar cele exotice pentru amantele Întreţinute. Şi dacă vreau o imortelă de ziua mea, atunci sunt o ratată pentru că nu urmez clişeele dezvoltate intens de revistele pentru femei.

Şi dacă nu port tocuri atunci nu mă pot Înscrie la concursul de miss gazele graţioase Împotmolite În noroiul strâns În gropile de pe trotuare. Şi dacă nu solicit părinţilor mei un ajutor financiar pentru a-mi putea cumpăra prezervative, atunci devin codaşa categoriei – „matură independentă, dar dependentă de banii părinţilor”. Şi dacă nu port brăţări şi cercei care zornăie la fiecare mişcare, atunci nu pot fi o ţigancă Împopoţonată care adoră ca bărbaţii să rotească ochii după ea. Şi dacă nu-mi place să merg la cumpărături, să răsfoiesc zilnic reviste de modă, să bârfesc colegul de birou, să arăt cât de inteligentă şi frumoasă sunt, să mă prefac că sunt interesată până plesnesc de superficialitate atunci sunt doar o altă cauză pierdută. Şi chiar n-am nevoie de lucruri materiale, precum rochii, pantofi şi accesorii; ifose de curvă proastă pentru a arăta cine sunt.

Şi nu, cu siguranţă nu mai sunt păpuşica cu baterii care scăpată pe pardoseală Începea să ţipe ca să fie luată În braţe.