Futu-i biserica mă-sii (partea a doua cu amănunte)

Acuzată că aş fi sărit gardul… cu tot cu cal, simt nevoia să revin cu unele amănunte.

Preoţii, acei mesageri ai lui Dumnezeu, au uitat motivul pentru care şi-au ales această meserie. Sub protecţia “Dumnezeu le iartă pe toate”, propovăduitorii celui dintâi cuvânt au apucat calea Satanei, băgând sub sutană banii munciţi (sau nu) ai enoriaşului. Şi să nu care cumva să spuneţi că nu este aşa! Din spatele gardurilor de beton se ridică spre Domnu măreţe castele, toate sub proprietatea personală a pastorului. Cu fundul În maşini de ordinul sutelor de mii de euro, mesagerii Domnului au cam uitat vorbele ”Cât de greu vor intra În Împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!” sau “Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este Împărăţia cerurilor”. Ah… şi să nu uităm de vorbele fără Înţeles care se Înşiră În slujbele interminabile.

Relaţia credincios – preot este una simplă, ghidată de vorba populară, cu o solidă bază de adevăr, “Fă ce zice popa, nu ce face popa”. Credincioşii ştiu una şi bună: “ Mă duc la popa să mă scape de păcate!” Oare are sens să fii un om cu un suflet jegos, Însă În fiecare duminică să te duci să pupi ca un disperat icoanele Înşirate În Biserică? Biserică Ortodoxă e murdară de fiinţe ( a se citi babe şi moşi) care transformă duminica Într-o zi de taifas. E un bun prilej ca, printre vorbele de duh ale părintelui, să mai tragi o Înjurătură la adresa sistemului românesc care nu dă destui bani pentru pensionari. Cu frica de Satana şi cu căruţa de ani În spate, se Înghesuie să albească păcatele şi să acceadă În Rai.

Moartea Patriarhului a picat ca un trăsnet pentru toată suflarea românească, că doar era un bărbat În floarea tinereţii. El s-a dus, Însă mulţi au venit… mulţi cei care n-aveau ce căuta acolo. S-au Îmbrâncit, Înjurat, scuipat şi până la urmă au şi leşinat doar ca să sărute mâna patriarhului, care pentru câteva zile a fost un lucru… la modă. Cu sacul burduşit de păcate şi probleme au fost să-i sărute mâna ca să fie iertaţi sau să facă o minune pentru ei. La cei 92 de ani, inima patriarhului a uitat să mai bată. Intervenţiile chirurgicale sunt riscante şi pentru cei tineri cu o sănătate de fier, darămite În cazul unui om cu o vârstă Înaintată. Şi iacătă, medicul este ucigaşul cu sânge rece. El este cel care, În aceste zile, este lovit cu pietre sub formă de vorbe. … “Şi iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşelile altora”… Şi ca să nu se Înţeleagă că aş ţine partea Patriarhului… lasă că ştim că ai colaborat cu securitatea şi că oamenii bisericii s-au adunat ca Într-un stup, doar ca să se apere mai bine de “judecăţile lumeşti”..

PS: Dumnezeu trăieşte În fiecare din noi. Biserica Ortodoxă şi credinţa sunt două lucruri care nu au nimic În comun.