Ne Îngropăm În propriile mizerii

Ne preocupă manichiura, sesiunile de shopping, meciurile de fotbal şi gadget-urile, Însă niciodată nu ne gândim la lucrurile mici care ne Înconjoară. Vorbim din ce În ce mai des despre cât de Împuţit este Bucureştiului, dar niciodată nu facem nimic. E degradant să ridici un ambalaj de pe jos, Însă aruncatul gunoaielor la Întâmplare e un act democratic. Înlocuirea cuvântului sex cu ecologie Într-o discuţie cu prietenii este sinonim cu blasfemia, iar „Salvaţi pământul” a devenit doar un Îndemn demodat şi spus din reflex. Mucuri de ţigară, ambalaje, pet-uri şi cutii se Înşiră ca mărgelele pe asfalt, iarbă sau pur şi simplu plutesc prin băltoace. Înjurăm fiecare primar În parte, deşi problema nu e la ei, ci la noi. În România totul se pierde, câştigă cine poate şi totul se păstrează sub forma deşeurilor.

Azi vă fac cunoştinţă cu Veve. Trăieşte În parcul Herăstrău În condiţii precare. Mănâncă din gunoaiele noastre şi are disperată nevoie de ajutor. Nu a avut bani ca să angajeze pe cineva care să strângă gunoiul În urma noastră. E tristă, dar Încă mai speră să ţopăie prin iarbă curată şi să aibă un strop de linişte…8-|