Frânturi de „ceaşcă”

Prin natura lui, omul este supus uitării. Deşi are o capacitate imensă de stocare a informaţiilor, creierul nostru şterge şi adaugă sistematic noi informaţii. Cu toate acestea, lucruri care ne-au marcat, fie În bine, fie În rău continuă să iasă la suprafaţă. Chiar dacă negăm vehement trecutul de comunişti, ne place să vorbim de lucruri mărunte, demult apuse.

Sifonul Pot spune că, În copilărie, eram un client fidel al sifonăriilor. Mecanismul În faţa căruia petreceam jumătăţi de oră săptămânal mă fermeca. Acea maşinărie umplea de fiecare dată, fără greş, sticla verde Înconjurată de o plasă din sârmă pentru ca eu să zâmbesc printre bulele din pahar. Greutatea recipientului pentru sifon a scăzut dramatic odată cu dispariţia comunismului şi apariţia PET-urilor. Ultima modă pe care mi-o amintesc, În materie de sifon, era amestecul siropului şi sifonului direct În recipient.

Pâinea Cu un gust uşor amărui şi un miros Înţepător de cocă Încălzită, pâinea era cel mai vânat aliment al oraşului. Cu cizmele În mocirla „mărşăluită” de sute de alte sute de picioare aşteptam cuminţi la rând, În mijlocul iernii, ca pâinea să iasă din brutărie. Tranziţia ne-a adus pe masă un nou sortiment de pâine, cea turcească. Pufoasă şi cu găurele aurite pe talpă făcea deliciul fiecărei mese.

Sacoşa Închise la culoare şi confecţionate din pânză sau stofă, cu mânerele din plastic sau lemn, sacoşele erau nelipsite din poşetele doamnelor sau din buzunarelor domnilor. Era un fel de „must” al erei comuniste, În care niciodată nu ştiai dacă În drum spre muncă găseşti vreo coadă În faţa unei alimentare care vinde măsline şi brânză. Moda sacoşelor de pânză a luat sfârşit odată cu apariţia pungilor de plastic, mult mai colorate şi uşor de curăţat. Acestea se foloseau până când desenele inscripţionate pe ea se transformau În câteva dungi colorate sau pur şi simplu plesneau În… fund :P

Aş putea depăna amintiri până dimineaţă… dar las şi vouă loc de depănat amintiri…