Ieri aveai 16 ani şi te zbăteai să ajungi buricul pământului. Absurditatea e că azi te zbaţi să rămâi un nimic fericit.
Cu rărunchii prădaţi de rutină te chirceşti În cochilia ta de piatră. Nu mai simţi, numai auzi, nu mai tresari, nu te Întrebi şi nu vorbeşti cu tine despre tine.
Nu, n-ar trebui să fie aşa. Ar trebui să pui piciorul În prag. Å¢i-e teamă Însă că ai să dezamăgeşti. Nu ştii foarte bine cine eşti, dar cu siguranţă azi nu eşti egoist.