Televiziunile n-au ochi decât pentru amărâţii de pensionari, fideli şi Întotdeauna aducătorii de rating. Îi plângem, deplângem, replângem, căutăm poveşti, răscolim trecuturi şi montăm În slow motion.
Nici un cuvânt Însă despre cei abia trecuţi de perioada acneei juvenile, Înscrişi În câmpul muncii, dar care fac foamea prin birouri.
Să fii tânăr aspirant abia venit În Capitală e egal cu o expediţie În junglă fără mâncare şi spray anti-lighioane.
O simplă adunare Îmi arată că un bătrân cu 700 de lei pensie o duce aproape boiereşte faţă de un angajat cu un salariu triplu, dar care stă În chirie. Abonamente de transport, de telefon, tampoane, prezervative, haine, parfum (pentru că zi de zi interacţionează cu alţi oameni) chirie şi distracţie cu limite sunt câteva dintre lucrurile necesare, dar extrem de costisitoare pentru un tânăr. Toate adunate Îl lasă pe acesta doar cu 450 de lei, bani din care mai trebuie să plătească şi lumina şi Întreţinerea şi să mai şi… mănânce.
Viaţă de tânăr angajat – cu burta mereu goală, dar cu mintea brici, zâmbitor, Întotdeauna voluntar peste program, niciodată compătimit, ci Întotdeauna hulit.