Pentru conceperea ta au fost nevoie două persoane: o femeie şi un bărbat. După naşterea ta ei au devenit: mama şi tata. Împreună formaţi o familie.

Familia este guvernată de anumite principii impuse, de cele mai multe ori de societate, dar şi de valorile aduse de ambii părinţi pentru formarea acestei relaţii.

Dacă acum zeci de ani cei mai mulţi copii se adresau părinţilor cu apelativul dumneata sau dumneavoastră, pronume care subliniază un respect exagerat pentru cei cărora le-au dat viaţă, astăzi apelativul s-a schimbat, Însă doar În unele zone.

Oare cât de important este pentru un părinte ca fiul sau fiica să i se adreseze cu dumneata sau dumneavoastră? Oare ce impact are acest apelativ „greoi” asupra unui copil?

Familia este un cerc intim care are la bază ajutorul necondiţionat. Copilul nu are nevoie de nişte părinţi cărora să li se adreseze ca unor străini, ci să discute cu aceştia ca Între prieteni, de la egal la egal.

Respectul nu se clădeşte În jurul unui cuvânt ci se aşază cărămidă lângă cărămidă.

În ceea ce priveşte părinţii este oare mai bine ca plodul să-ţi spună dumneavoastră şi În sufletul lui să nu aibă pic de respect pentru tine ,sau poate te face să te simţi mai important În faţa unei gărgăriţe?


Personal: Deşi de multe ori mă adresez mamei cu „Făi fată!” sau „Buuunăăă. Ce faci?”, ea ştie cât de mult o iubesc şi o respect. Poate că sună ciudat, dar aceste cuvinte o transformă pe mama Într-o bună prietenă căreia mă confesez.

Destul de mulţi veri de-ai mei se adresează părinţilor cu dumneata şi chiar mă Întreb cu e să vorbeşti lucruri intime cu un străin.


Si până la urmă cum e mai bine să te adresezi părinţilor? Dumneata şi să nu Însemne nimic sau pur şi simplu să-i vorbeşti ca unei prietene şi să Însemne totul pentru tine?

Comments (8)

  1. alex

    nivelul 0 de inteligenta:dar sigur si mai ales moral ar fi ca toti absolut toti copiii sa se adrseze parintilor cu dumneavoastra ,cu sarumana ,sarutand mana parintilor inainte si dupa masa
    nivelul 1 de inteligenta:oh da ,idei vechi astea cu dumneavoastra bla-bla..e mult mai important ceea ce simti decat ceea ce zici
    nivelul 2 de inteligenta :omul este destinat evolutiei ,daca prezentul nu corespunde cu trecutul asta nu inseamna ca e ceva rau…cum ar fi sa ne adresam presedintelui romaniei cu :”maria ta”
    nivelul 3 de inteligenta:o familie adevarata ar stii sa aprecieze adevaratele valori carora sa le acorde toata atentia…ar fi posibil ca ,astfel de lucruri nici macar sa nu fie gandite vreodata
    nivelul 4 de inteligenta :inca nu stim ce e bine si ce e rau decat la nivel de fapta

  2. RShadow

    Imi dau si eu cu parerea pe aci, da’ am impresia ca fraza “Respectul nu se clădeşte În jurul unui cuvânt…”; functioneaza la fel de bine in ambele directii. Intru totu’ de acord ca nu e nimic gresit in a-ti tutui parintii. Dar eu am fost crescut sa le spun “matale” in loc de TU(pt cine nu stie, “matale” e un arhaism moldovenesc, despre care am auzit ca e neologism in comparatie cu forma de adresare de atunci…sora tatei i se adresa tatalui meu cu “nenea”, chiar daca diferenta dintre ei era de numai 8 ani, si nu erau frati vitregi). Si sincer, niciodata nu m-as simti in largul meu sa-i tutuiesc. Ori, nu am avut niciodata senzatia ca imi respect parintii mai mult sau mai putin doar pentru faptul ca am fost educat sa folosesc forma asta de adresare ceva mai respectoasa. Si acum ca sunt major si mult peste, nu consider ca apelativul asta ma face in vreun fel “inferior” si nici nu cred ca stirbeste in vreun fel respectul sau egalitatea care mi se acorda de catre ai mei.
    In concluzie, spune-le alor tai cum vrei, pentru ca e absolut irelevant. Pana la urma, sentimentele primeaza, cuvintele sunt doar un tipar de comunicare…parerea mea, “care este” ;).

  3. Eu vorbesc cu ei cu “tu”. Mi se pare normal. Nu folosesc nici macar dumneata. E cel mai bine asa, din punctul meu de vedere, micsoreaza pina la zero distanta. Cred ca parintii care isi obliga copiii sa le vorbeasca cu Dvs. sint niste cretini din secolul 17. Scuze daca jignesc pe cineva!

Leave a Reply