Gunoi bucureştean sau bucureştean gunoi?

Cumpărăm, folosim, aruncăm…

Ne scârbesc, le ocolim dar Îngroşăm mormanul!

Ziarul, pachetul de ţigări, sticla de suc, punga primită În supermarket, paharul de plastic, punga de cipsuri, mucul de ţigară, biletul de RATB, ambalajul de la Îngheţată…

Toate acestea şi multe altele au ajuns să ne reprezinte şi să dea acea notă de… „originalitate” Capitalei.

 „Ne place curăţenia! La noi În casă e aşa curat şi frumos… Chiar avem un loc În care aruncăm toate cotoarele de măr, pachetele de ţigări, cutiile de bere şi pungile de plastic. Nici mucurile de ţigară nu se aruncă pe jos! De multe ori musafirii rămân şocaţi de cât de curat poate să fie la noi În casă.”

Şi cu toate astea, când ieşi de pe uşa apartamentului comportamentul tău animalic iese la suprafaţă. În această luptă Învingător este cel care reuşeşte să-şi marcheze teritoriul cu cât mai multe gunoaie.

 Ajuns În staţia de autobuz descoperi că pachetul de ţigări e gol. „La dracu” şi-l arunci pe jos unde…

alte zeci de pachete viu colorate Îl aşteptau cu braţele deschise. Te gândeşti că ţigara merge cu ceva cafeină, aşa că Îi ceri vânzătoarei şi o sticlă de Coca Cola de 0.5. N-ai mai fumat o ţigară de aseară. Deschizi „Însetat” pachetul, iar folia cade ca un pană de gâscă pe trotuarul rece. Între două fumuri zăreşti printre copaci goi autobuzul. Izbeşti ţigara de bordură şi te grăbeşti să urci. Printre frâne bruşte reuşeşti să termini sucul, aşa că la coborâre sticla Îţi alunecă uşor printre degete. Te Întrebi o fracţiune de secundă dacă trebuie să te Întorci sau nu. Ai urechile ciulite… Din fericire nimeni nu a zis nimic şi mişeleşte părăseşti zona.

Cobori la metrou, scoţi portofelul şi bagi cartela. Aparatul spune NU! Mai Încerci o dată şi Încă o dată. Te uiţi la ea şi vezi că ţi-a expirat valabilitatea. O pui pe parapet şi te Îndrepţi grăbit spre ghişeu ca să iei una nouă. Zăreşti ziarul gratuit şi iei şi tu unul. Numai că un ziar Îţi rămâne În mână, iar altul cade pe jos. Se aude metroul. Bagi rapid cartela şi fugi pe scări. Intri În metrou iar la o secundă după tine uşile se Închid. Te aşezi agale pe un scaun şi deschizi ziarul. De „fratele lui geamăn” ai şi uitat… şi cel mai important: nimeni nu ţi-a zis nimic. În cele 6 staţii de metrou ai reuşit să „fumezi” toate foile. Îl Împătureşti frumos şi-l pui pe fanta de aerisire din spatele scaunului. Cobori ca şi cum nimic nu s-a Întâmplat.

Pe scările rulante mai aprinzi o ţigară. În timp ce mergi tragi Însetat din ea… fum după fum, iar când ajungi la filtru o laşi să-ţi alunece printre degete.

Å¢i-e foame, aşa că te Îndrepţi către un chioşc şi-i ceri vânzătoarei o cioco mică şi o pungă de cips-uri. Îţi dă un bon(?!) şi restul. Le bagi În buzunar şi-ţi vezi liniştit de drum. Deschizi ciocolata şi mănânci, iar la final ambalajul Îl abandonezi În urma ta. Cipsurile au aceeaşi soartă…Nimeni… nu ţi-a zis nimic.

La muncă toate hârtiile aruncate pe birou ajung la coşul de gunoi! Orele de muncă fug pe lângă tine şi Într-un final e timpul să o tai acasă.

 …ai bea o cola, ai fuma o ţigară, ai mai vrea o cioco, ai nevoie de bilet de RATB… ambalajele zboară unul după altul…

Ajuns acasă te dai cu capul de pereţi şi urli că oraşul În care trăieşti este unul Împuţit şi plin de mormane de gunoaie….

Si atunci mă Întreb dacă există gunoi bucureştean sau doar bucureşteni gunoaie?