Eu: Nu, lăsaţi. Stau aproape.

Vânzătoarea: Cum? Se poate aşa ceva?! Vi le pun În pungă!

Eu: Păi, pachetul de ţigări În bag În geantă, iar sticla de suc o iau În mână.

Vânzătoarea: Ei, se poate! Şi Îmi ia din pâini pachetul şi sticla.

Eu: Ştiţi că de anul viitor o să coste punga, aşa că ar trebui să vă obişnuiţi cu astfel de refuzuri… În plus mai şi poluează…

Vânzătoarea: Oho, mai e până la anu’ !!!

Cum să refuzi ceva gratis? Ministrul mediului a zis Într-o conferinţă odată că o pungă o folosim cel mult 20 de minute, iar ea se degradează În 400 de ani. Eu am folosit punga 4 minute după care a umplut coşul de gunoi. Până-n 89 erai şmecher dacă te plimbai pe stradă cu o pungă umflat cu ceva În afară de aer. Dar nu mai suntem atunci…

Comments (4)

  1. Stefan

    Mi se pare dubios cum pana acum nici o minte luminata nu a reusit sa gaseasca un material care sa fie si rezistent si biodegradabil din care sa se faca pungi.
    Pungile de plastic nu se descompun, pentru alea de hartie trebuie sa tai copaci… Dileme… dileme…

  2. De cate ori scot sacosele de panza la iveala, intr-un supermarket, vanzatoarea se apleaca si mai pune un pachetzoi de pungi pe masa. Ca sa fie.

Leave a Reply