Mustrări exhibiţioniste

Trecutul e ca o floare pe care e interzis să o rupi…

În jur totul reÎnvie: razele soarelui se unduiesc printre formele subţiri ale copacilor, mirosul excitant al zarzărilor atrage micile vrednicuţe, iar florile exhibiţioniste se deschid libertine În faţa soarelui.

Îmi plac florile de câmp. Ele Îmi reamintesc de momentele În care singura mea grijă era să umblu desculţă prin lanul de verdeaţă. Aşa că nu rezistat tentaţiei de cerceta În amănunt fiecare bucată de pământ negru presărat cu smocuri verzi prin care s-ar putea ascunde o părticică din mine.

Am zărit-o la umbra unui copac gol. Era mică şi galbenă. Înfloreşte cu câteva zile Înainte de Paşti dar cred că de această dată a uitat să cerceteze calendarul sau poate noi am greşit calculele…

Am rupt-o sperând că petalele ei galbene să mă călăuzească Întreaga zi printre amintiri şi emoţii de mult apuse…

S-a ofilit… Şi-a strâns la „piept” petalele galbene ca Într-o Îmbrăţişare…

Nu rupe amintiri din tine, nu turna benzină pe ele ca mai apoi să le dai foc, nu le Îngropa sub mormane de moloz…

Amintiri Împachetate În ambalaje viu colorate…