Mâinile ei s-au scorojit de la atâta detergent de spălat vase şi mobilă, părul lui miroase a ceapă prăjită şi a carne fiartă, hainele lui sunt pătate de var şi vopsea, unghiile ei sunt precum cireşele verzi mâncate deja de viermi… În doar două cuvinte – muncile de jos.
Cei mai mulţi dintre noi privesc aceste slujbe de undeva de sus, de foarte sus. Poate că de cele mai multe ori suntem Îndreptăţiţi să-i tratăm astfel, având În vedere atitudinea lor mult diferită faţă de a noastră – elevaţii. Dar oare te-ai gândit că fără această categorie de oameni tu n-ai avea o casă zugrăvită, căldură În calorifer şi mâncare de la fast food?
Nu putem Înţelegem cum un om refuză să aibă o viaţă mai bună, o slujbă respectată şi mai bine plătită.
În clasa a cincea, În prima oră de curs, diriginta ne-a zis pe un ton sec că România are nevoie şi de gunoieri nu numai de directori şi a subliniat că depinde doar de noi. A avut dreptate… doar parţial.
Ca să vrei ceva mai mult de la viaţă ai nevoie de..
suport material şi moral. Cele două nu se prea pot exclude. Aşa că dacă eşti inteligent În liceu iar părinţii tăi nu au bani să te ţină În facultate viaţa ta se duce de râpă, dacă au suport şi nimeni nu te Încurajează, tot de râpă se duce. Mai există şi categoria (extrem de „nepopulatăâ€) În care nu există nici suport material şi nici cel financiar şi, totuşi, se vrea ceva mai mult de la viaţă – se luptă şi se reuşeşte.
Le mulţumesc celor care nu au vrut ceva mai mult de la viaţă. Datorită lor nu sunt nevoită să duc gunoiul menajer la marginea Bucureştiului, nu trebuie să merg cu RATB-ul din Tineretului la Aviatorilor pentru că nişte muncitori au săpat tunelul pentru metrou, nu trebuie să fac mâncare pentru că băieţii de la colţ fac shaorma bună, nu trebuie să….
Ei sunt cei care ne ajută să ajungem sus ..
Arhi
ovidiu
Tiranu
Baba007
Dilbar Singh
Sorina