57 CommentsGânduri urbane

Un oraş amorţit, mut şi trist.

“Vălenii sunt de fapt de deal şi nu de munte.” Nicolae Labiş

Deşi oraşul În care am locuit mai bine de 18 ani se numeşte Vălenii de Munte el nu se află În creierul munţilor, aşa cum numele lui dă de Înţeles, ci este Înconjurat doar de dealuri abrupte şi de păduri „stufoase”.

Cu o populaţie ce abia sare de 13 mii de persoane pot spune că acest oraş este unul mic, liniştit şi foarte curat (ei bine se poate). Şi cu toate astea, astăzi mi s-a părut mai gri şi mai sărac ca niciodată: vitrine goale, străzi pustii, maşini care gonesc pe bulevardul rece şi case În beznă.

De fiecare dată când ajung În Vălenii de Munte …

văd cum un magazin este Înlocuit de altul. Şi asta pentru că puterea de cumpărare a locuitorilor este extrem de mică, iar un magazin reuşeşte să se menţină numai dacă practică preţuri scăzute. In plus, de cele mai multe ori produsele din aceste magazine au o calitate Îndoielnică, aşa că mulţi „văleneni” preferă să bată 30 km ca să cumpere cele necesare gurii.

Şi la capitolul baruri situaţia este la fel de gri. Un bar reuşeşte să atragă clienţi fix jumătate de an, după care se Închide. Aşa că cei mai mulţi tineri Îşi dau Întâlnire Într-unul din cele două parcuri ale oraşului unde discută până la 12 noaptea În jurul unei sticle de suc sau bere. Problema devine destul de serioasă În week-end pentru că oraşul nu are discotecă şi nici cinematograf.

Deşi are multe lipsuri este un loc perfect pentru a petrece un week-end departe de aglomeraţia Bucureştiului şi de poluare…

Comments (57)

  1. k

    E super in Valeni. Acum avem si pub-pizzerie ca in Dorobanti…pentru cine stie locatia CRYSTAL CENTER… langa supermarchet Elio. Super distractie in week-end, ca la Bamboo, ce mai, atmosfera placuta si in timpul saptamanii. Veniti macar pentru atata lucru la Valeni… s-a dus de mult faima pizzeriei de la Breaza , acum la putere este pub-ul din CRYSTAL Center.

  2. oana dragomir

    Buna valenarilor, ma bucur sa va intalnesc aici. Am locuit 18 ani in Valeni si mi-a placut foarte mult, linistit, relaxant, imi place cum l-a numit cineva ‘un oras de weekend”. Acum locuiesc in Toronto, Canada, va dati seama ca e total diferit, dar ma gandesc mereu la Valeni. Mi-l amintesc asa cum il stiam eu acum 10 ani…apropo se mai plimba tineretul sambata seara de la parcul nou la Morcovescu?

  3. aaa

    daaa se plimba vara doar:d asta e reclama mascata la crystal center?o sa merg maine sa vad cum e acolo abia astept:)

  4. CristiS

    Eu am parasit definitiv Bucurestiul anul trecut si m-am mutat la Valeni impreuna cu sotia si cei doi copii.
    Ce am pierdut? – Absolut nimic.
    Ce am castigat? – Cel mai important lucru ar fi faptul ca cei doi copii ai mei vor creste departe de poluare , de mizerie , de oameni fara educatie , de “Salam” , de borduri , de transportul in comun , de metroul cu excremente , de droguri si alte vicii , de eventualul anturaj periculos , de profesorii cu interese e.t.c …. si vor creste aproape de oameni culti , de oameni cu credinta , de curatenie , de educatie , de religie , de traditii …..

    Am sa va mai spun si alte lucruri … dar nu acum …

    Ii detest pe cei care vorbesc urat despre acest oras. Au inspirat prea mult aer poluat iar creierul lor nu se mai oxigeneaza.

  5. PARTIZANII

    Cataline felicitari pentru cantecul orasului nostru drag.Daca ar gandi toti ca noi orasul ar reinvia.Partizanii sunt cu tine.

  6. gigi

    daca cineva din valeni vrea sa-si invite cati-va prieteni din Bucuresti pentru un weekend ,pot sa le asigur transport cu minibus 8persoane si daca doresc aduc si 2,3 atv-uri 4*4 pentru putina ADRENALINA .Faceti gasca si sunati-ma ,tel; 0744 689 987 gigi.

  7. Mihai V

    Tatal meu a fost originar din Valeni si aici mi-am petrecut cu ani in urma toate vacantele de vara. Imi aduc aminte de timpurile din anii ’60, ’70, cand in zon halelor nu se construise podul nou si soseaua facea o serie de serpentine foarte periculoase. Apropo de cinema, era un cinematograf, in locul unde astazi este Muzeul Prunului. Filmele se schimbau de doua ori pe saptamana si nu scapam nici unul. Mai erau cofetariile din centru, balciurile de sfanta Maria. Apa Teleajenului era mai curata ca astazi, ma duceam aproape in fiecare zi la scaldat (nu exista strand). Imi place orasul si astazi, cand vin la matusa mea, in special pentru amintirile pe care mi le trezeste.

Leave a Reply