Vălenii de Munte, un oraş de week-end

Un oraş amorţit, mut şi trist.

“Vălenii sunt de fapt de deal şi nu de munte.” Nicolae Labiş

Deşi oraşul În care am locuit mai bine de 18 ani se numeşte Vălenii de Munte el nu se află În creierul munţilor, aşa cum numele lui dă de Înţeles, ci este Înconjurat doar de dealuri abrupte şi de păduri „stufoase”.

Cu o populaţie ce abia sare de 13 mii de persoane pot spune că acest oraş este unul mic, liniştit şi foarte curat (ei bine se poate). Şi cu toate astea, astăzi mi s-a părut mai gri şi mai sărac ca niciodată: vitrine goale, străzi pustii, maşini care gonesc pe bulevardul rece şi case În beznă.

De fiecare dată când ajung În Vălenii de Munte …

văd cum un magazin este Înlocuit de altul. Şi asta pentru că puterea de cumpărare a locuitorilor este extrem de mică, iar un magazin reuşeşte să se menţină numai dacă practică preţuri scăzute. In plus, de cele mai multe ori produsele din aceste magazine au o calitate Îndoielnică, aşa că mulţi „văleneni” preferă să bată 30 km ca să cumpere cele necesare gurii.

Şi la capitolul baruri situaţia este la fel de gri. Un bar reuşeşte să atragă clienţi fix jumătate de an, după care se Închide. Aşa că cei mai mulţi tineri Îşi dau Întâlnire Într-unul din cele două parcuri ale oraşului unde discută până la 12 noaptea În jurul unei sticle de suc sau bere. Problema devine destul de serioasă În week-end pentru că oraşul nu are discotecă şi nici cinematograf.

Deşi are multe lipsuri este un loc perfect pentru a petrece un week-end departe de aglomeraţia Bucureştiului şi de poluare…