Vis de iarnă

Jurnal din viitor XVI

Vreau să ne refugiem Într-o căsuţă de lemn aşezată pe o colină Înzăpezită. Să fim departe de forfota dezlănţuită de goana după false cadouri.

Dimineaţa, când tu vei ieşi la tăiatul lemelor pentru foc, mă voi strecura În mica bucătărie şi voi prepara o omletă cu şuncă, iar ţuica fiartă o voi Îndulci cu miere. Te voi muştrului atunci când vei aduce În casă lemne Învelite În zăpadă moale ce se scurge pe podeaua nelăcuită, creând o potecuţă către sobă. Rând pe rând voi şterge fiecare picătură de apă pentru ca În final, ajunsă În spatele tău să te cuprind În braţe. Cu un aer de profesor Îmi vei arăta cum se aşază lemnele În sobă şi cum se aprinde focul.

Încinşi de valurile calde emanate de cărbunii Înflăcăraţi, vom ieşi la derdeluş. Ademenindu-mă cu un sărut, Îmi vei vârÎ În sân un ţurloi, iar eu ofticată voi Încerca să te lovesc cu bulgări. Înduioşat de nebunia mea vei Înceta să te mai fereşti până cândo minge neregulată de zăpadă Îţi va lovi geaca de fâş. Într-o secundă mă vei cuprinde În braţele tale şi mă vei trânti În zăpadă. Ascunsă sub fular gura mea te va urÎ pentru ţurţurul ce se topeşte Între sâni, dar tu o vei Îmbuna cu un sărut.

Ajunşi acasă, voi arunca mănuşile ude pe soba fierbinte şi-ţi voi Întinde o cană de vin fiert cu scorţişoară, iar tu În vei dărui În schimb un ţurţur. În noapte, ne vom furişa sub plapuma groasă ca să croşetăm fantezii.

Anca, 25 decembrie 2007